Scrisul, nu pentru alţii

Ar trebui să scrii pentru tine, şi nu pentru alţii. Dacă până la urmă ceea ce scrii va ajunge la alţii, ei îţi vor fi recunoscători că te-ai oferit cel dintâi testului de a fi receptorul scrisului. Alţii sunt prezenţi şi fără să te gândeşti la ei, prin simplul fapt că limbajul folosit de tine este al tuturor. Va trebui să îl strângi la tine, să îl înfăşori în tine sub forma liniilor concentrice ale cochiliei de melc, până când ai să poţi ieşi afară din ele în văzul tuturor. Şi vei primi prefacerea aceasta cu surprindere. Nu-i cunoscusei pe cei de afară, care atunci se vor uita sau nu se vor uita la tine.