Logica - lecţia XII - clasificarea

LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE

- LECŢIA XII –

Clasificarea

Clasificarea = operaţia logică prin care nişte obiecte sau noţiuni sunt ordonate şi grupate în diferite clase, eventual din ce în ce mai generale, folosind anumite criterii.

Clasificarea este un proces de abstractizare, extrăgând din noţiunile individuale caracteristica capabilă să-l integreze într-o clasă superioară alături de alte noţiuni. Depistarea clasei se realizează pe baza genului proxim indicat în definirea noţiunii.

Ex. PROFÉSOR = Persoană calificată care predă o materie de învățământ

Clasa: persoană calificată

Care sunt clasele în cazurile:

FERICÍRE. = Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.

SCÁUN  = Mobilă (de lemn, de metal etc.), cu sau fără spetează, pe care poate să stea o singură persoană.

Diviziunea este operaţia prin care dintr-un gen desprindem speciile sale, iar clasificarea este operaţia logică prin care ajungem la un gen pornind de la speciile sale.

Ex. vânătoare – vânătoare pe uscat – vânătoare pe apă – vânătoare cu armă de foc, vânătoar cu armă albă

Temă: divizaţi în cât mai multe specii genurile apă şi bunătate

Elementele clasificării:

1. obiectul clasificării – mulţimea de noţiuni ce vor fi supuse operaţiei de clasificare
2. clasele obţinute în urma operaţiei de clasificare (ex. de la porc, câine, urs, mistreţ, avem clasele animal domestic şi animal sălbatic)
3. criteriul clasificării (diferenţa specifică sau fundamentul clasificării) – proprietăţile pe baza cărora se realizează clasificarea (traiul pe lângă om – clasa animalelor domestice)

Regulile clasificării

1)      clasificarea trebuie să cuprindă 3 elemente: obiectul clasificării, clasele obţinute şi fundamentul clasificării.

2)      Clasificarea trebuie să fie completă – să integreze într-o clasă toate elementele ce constituie obiectele clasificării.

Clasificarea este incompletă – când nu apar toate speciile genului (animale domestice: pisici, cai – lipsind câini, porci etc.)

Clasificarea este abundentă – când apar specii străine genului – operă artistică: pictură, sculptură, mecanică

3)      pe aceeaşi treaptă a clasificării, între clasele obşinute trebuie să existe raporturi de opoziţie: contrarietate sau contradicţie (în cazul termenilor vagi, cerinţa se aplică numai nucleului)

4)      criteriul clasificării trebuie să fie unic într-o operaţie; ex. de eroare: sexul şi profesia drept criterii pentru obţinerea claselor femei, bărbaţi, vânzători, profesori

5)      regula omogenităţii: asemănările dintre obiectele aflate în aceeaşi clasă trebuie să fie mai importante decât deosebirile (nerespectarea ei poate conduce la încălcarea regulii 3)

                  ex. nu includem instrumentul muzical trianglu în clasa triunghiurilor

Temă: ex. 14, p. 23, c şi d

Logica - lectia XI - definitia

LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE

- LECŢIA XI –

Definiţia

Definiţia

- este operaţia logică prin care se redau caracteristicile unui lucru care îl fac deosebit de toate celelalte lucruri

Funcţiile definiţiei:

1. distingerea unui lucru de celelalte; utilitatea acestei funcţii constă în faptul că majoritatea erorilor in privinta lucrurilor sunt cauzate de imposibilitatea de a le distinge de altele;

2. traducerea înţelegerii unui lucru oferite numai de un nume într-un limbaj mai accesibil;

Structura definiţiei:

a)      Definitul (A): obiectul care este explicat prin definiţie;

b)      Definitorul (B): explicaţia oferită definitului sub forma definiţiei;

c)      Relaţia de definire: raportul de identitate existent între definit şi definitor: A=_idB

Exemplu:

PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ.

Praznic = definit

Masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare; petrecere mare; chef… = fiecare dintre explicaţii reprezintă definitorul unor noţiuni diferite

Relaţia de definire este implicită odată cu fiecare explicaţie oferită.

Forma definiţiei

Deşi formele definiţiilor pot varia, fiind deseori unele sinonimice (de exemplu, praznic = chef), în general iau forma stabilirii genului proxim şi a diferenţei specifice.

Genul proxim este categoria cea mai apropiată în care intră definitul: de ex. praznic = masă;

Diferenţa specifică este trăsătura care distinge definitul în categoria de obiecte reprezentată de genul proxim: de ex: praznic = ... mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort.

Regulile pentru crearea unor definiţii corecte

1. Regula adecvării definitorului la conţinutul definit

Prevede ca între definit şi definitor să existe un raport de identitate;

Este exclus să existe:

- un raport de ordonare, caz în care definiţia este

                        a. prea largă – definitorul supraordonat definitului; de ex., scriitor = autor de creaţii culturale (autori de creaţii culturale pot fi si pictorii sau muzicienii, scriitorul fiind autor de opere literare)

                        b. prea strâmtă – definitorul subrdonat definitului; de ex., scriitor = autor de romane.

- un raport de încrucişare, caz în care definiţia este simultan pra largă şi prea îngustă; de ex., ziaristul = omul care publică în gazetă (există ziarişti care îşi desfăşoară activitatea în alte mijloace de presă şi autori care publică în gazetă fără să fie ziarişti)

2. Regula circularităţii

Definitul să nu se regăsească în definitor

de ex., Sinceritatea = atitudinea pe care o ai când eşti sincer

3. Regula definirii pozitive

Definitorul trebuie să arate ce este definitul, nu ceea ce nu este (din nimic se poate deduce orice)

            De ex., învăţătura nu este o joacă.

4. Regula definirii clare şi precise

Definitorul nu trebuie să conţină termeni metaforici sau vagi:

Bătrâneţe, haine grele.

5. Definiţiile trebuie să fie consistente

Se aplică numai la nivelul unor sisteme de definiţii, solicitând ca o definiţie să nu contrazică altele înrudite.

Temă:

Se dau enunţurile:

Preponderenţa incidentelor în care sunt implicate autovehicule a atins cote extreme.

Failibilitatea unei teorii evoluţioniste este incomensurabil mai mică decât dovezile paleontologice în favoarea ei.

Căutaţi definiţiile termenilor mai greu de înţeles şi transpuneţi apoi cele două enunţuri într-un limbaj mai accesibil.

Ex. 6, p. 22, punctele n-u