Drama inadaptării la felul de a trăi al celorlalţi oameni nu constă în neputinţa trăirii aceloraşi activităţi de zi cu zi, ci în imposibilitatea de a începe şi sfârşi zilele într-un fel asemănător. Altfel, extravaganţii îşi au un loc bine primit în societatea preocupărilor comune, devenind banali precum neobişnuiţii atleţi ai circurilor. Când însă trezirea nu îţi este dintr-o odihnă ce te pregăteşte pentru activitate, ci o trecere problematică de la inconştienţă la conştienţă, iar somnul nu îţi este sfârşit al activităţilor de peste zi, ci unul din multele sfârşituri care, problematic, nu încheie nimic limpede, atunci iese la iveală neobişnuitul vieţii tale. Unul atât de intim, încât nu poate fi împărtăşit precum extravaganţa.
No comments:
Post a Comment
Note: Only a member of this blog may post a comment.