Gramatica ne învaţă regulile rostirii, dar nu există o ştiinţă care să ne înveţe să fim rostitori de succes. Retorica este şi ea departe de a ne învăţa aşa ceva. Pentru că abilitatea de a fi rostitor pare să nu aibă nimic de-a face cu utilizarea limbajului, ci mai curând cu ocuparea locului social de unde vorbele noastre vor fi ascultate ca unele relevante, în ciuda stupidităţii mesajului transmis şi a proastei lor alcătuiri. Şi aproape că nu contează despre ce fel de loc social este vorba, mai important fiind deprinderea ocupării acestuia. Ocuparea locului este echivalentul unui act lingvistic, drept pentru care este greşită urmărirea semnificaţiilor cuvintelor rostite prin ocupare. Căci ocuparea însăşi se înscrie în seria actelor prin care ne expunem corpul vederii celorlalţi. Aşadar, arta de a fi rostitor ar urma să învăţată în acelaşi fel în care dobândim abilitatea de a ne arăta altora corpul.
No comments:
Post a Comment
Note: Only a member of this blog may post a comment.