Resturi de păreri

Parerea este ceva sau restul ramas din ceva? În genere, motivaţia pentru a formula o părere este dorinţa de  a intra în comunitatea vorbitorilor şi, ca atare, părerea trebuie să însemna ceva suficient de consistent pentru a ne face semnalată participarea la comunitate. Şi tot în genere, resemnarea după pierderea părerii proprii în mulţimea celorlalte păreri este dată de convingerea că ea nu reprezentase propriu-zis ceva, ci era numai un reziduu din gândirea noastră. Resemnarea este inevitabilă şi permanentă, astfel că implicarea în jocul formulării părerilor este însoţită mai mult sau mai puţin de conştiinţa unei activităţi reziduale. Totuşi, părerile sunt apărate asiduu chiar şi de cei care au conştiinţa marginalităţii lor, din cauza presimţirii nemărturisite că finalmente s-ar putea să nu fim altceva decât o încropire de resturi din ceea ce am fi putut fi.