A fi capabil să rezolvi problemele de viaţă ale altora presupune ca în adâncul tău să nu vezi viaţa ca pe o problemă, chiar dacă, la rândul tău, te confrunţi cu varii dificultăţi.
Tămăduitorul de vieţi ar fi astfel în posesia unei viziuni limpezi despre viaţă. Care, pentru a fi deplin contrară articulării contrare a oricărei probleme, trebuie să fie mai presus de diviziunile introduse prin limbaj.
O astfel de viziune ar urma să fie numai oglindită în diverse activităţi banale neproblematice, iar dacă ar ajunge să fie exprimată, cuvintele cele mai potrivite ar constitui enunţuri banale: "viaţa este frumoasă...", "trebuie să ai încredere în tine" etc.
Cuvinte care, evident, nu pot tămădui în nici un fel prin ele însele, ci doar în virtutea faptului că sunt rostite senin de cel care în fond nu are nimic de spus despre viaţă.
No comments:
Post a Comment
Note: Only a member of this blog may post a comment.