Specializarea

Deşi lucrurile învăţate mai întâi ar trebui să fie primordiale pentru tot restul  învăţării, întâietatea lor este cel mai lesne contestabilă, câtă vreme trădează faptul că învăţăcelul lor a fost iniţial neştiutor. Sentimentul că suntem identici cu aceia care eram în trecut nu ne îngăduie să ne acceptăm neştiinţa originară. În locul unei revolte faţă de noi înşine dăunătoare orgoliului dobândit în timp, preferăm să repudiem învăţăturile originare care, chiar dacă au fost însuşite de noi, au fost până la urmă primite de la alţii. Dar, odată cu ele, repudiem şi fertilitatea minţii virgine a neştiutorului. În locul ei aşezăm sterilitatea riguroasă a formelor mature de gândire ale unui ştiutor care a avut suficient timp pentru a acumula o mulţime de metode de cunoaştere şi informaţii. Deopotrivă, a avut timp să le transforme în deprinderi banale. Aşa am putea descrie fenomenul specializării în cunoaştere.