Cum devenim îngrijoraţi? Din cauza obiectului grijii sau a obiectului ori persoanei pentru care ne îngrijorăm?
De vreme ce efectul obiectului grijii asupra noastră este grija însăşi, rămâne a doua variantă. În atare situaţie, în-grijorarea nu este un mod prin care pătrunde în noi ceva exterior precum obiectul grijii. Mai curând, ea lămureşte că felul în care noi ne aflam aproape de un obiect sau persoană în modalitatea unui pentru care menţine distanţa este în realitate o apropiere de genul apartenenţei sugerate de în.
Pasiunile noastre nu sunt aşadar reale, dacă se menţin în zona expresiilor ce semnifică distanţa în apropiere, de exemplu, "am o pasiune pentru ceva sau cineva", în ciuda seninătăţii sentimentale ce o degajă tocmai datorită lipsei de tensiune implicate de admiterea unei distanţe.
În schimb, îngrijorarea este deseori absentă din limbaj. Pentru că manifestările ei sunt atât de apropiate nouă înşine, încât se suprapun propriei vieţi. Şi, dacă trăim îngrijoraţi pentru ceva sau cineva, descrierea îngrijorării ar fi identică relatării faptelor ce ne compun propria viaţă.
No comments:
Post a Comment
Note: Only a member of this blog may post a comment.