Lucrul împlinit nu mai există pentru sine, ci este disponibil pentru folosirea sa în vederea altui lucru sau pentru consumarea sa. Ca atare, este lipsit de interioritate şi intimitate.
Lucrurile neîmplinite există pentru ele însele, fiind de nefolosit pentru altceva sau pentru sine.
La fel, omul neîmplinit există pentru sine şi, din acest motiv, trebuie să ştie să îşi trăiască eşecurile în interioritatea şi intimitatea pe care le are în mai mare măsură decât oamenii împliniţi.
Omul neîmplinit care îşi declamă public neîmplinirea ratează şansa de a-şi trăi neîmplinirea, adică viaţa proprie.
No comments:
Post a Comment
Note: Only a member of this blog may post a comment.