Suferinţele cu gândul

Vederea bolnavului suferind cu trupul naşte o privire veselă asupra propriilor suferinţelor cu gândul. Nu sunt atât de uşoare, de fapt?

Este o veselie străină de tine, bolnavul răpindu-ţi astfel mândria de a suferi.

Odată cu mândria piere şi încrederea că suferinţele ţi-ar fi de preţ în virtutea faptului că sunt ale gândului.

Încă o dată privit bolnavul, iar suferinţele ajung să pară infirmităţi sâcâitoare ale trupului întinse peste gânduri.