Drame evidente

Există drame prea evidente pentru a mai putea figura ca teme ale poeziei. Este mai curând de brodat în marginea lor. Doica din Romeo and Juliet ar putea fi precursoarea poeziei consacrate dramei evidente a iubirii. Creativitatea necesară situării în marginea dramei poate fi la fel de laborioasă precum scenariul iubirii dintre Romeo şi Juliet. Sau drama morţii, aşa cum apare în nuvela lui Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici. Totul se joacă în personajul Ivan Ilici, marginal vieţii şi morţii. O confirmă şi Tolstoi în Jurnalul său, când se gândeşte la scrierea nuvelei ca la povestea despre judecător. Citind jurnalul, pe moment m-a surprins, căci luam calitatea de judecător a lui Ivan Ilici ca pe un amănunt, reţinând nuvela ca pe o scriere despre drama morţii.