Imoralitatea scrisului

Orice operă literară este imorală, căci în oricare, autorul se propune pe sine. A încerca ca scrisul tău să fie moral ar însemna să te lepezi de tine, aproape ca într-o asceză religioasă. Dar diferenţa constă în faptul că lepădarea de sine capătă forma unor excizii. Chiar şi numele propriu, introdus de Brecht într-o poezie, este o astfel de excizie. Consemnarea unor nume de scriitori în istoriile literaturii ignoră problema moralităţii scrisului prin introducerea unei moralităţi noi a respectului datorat. Numele din istorie este mai plin decât excizia lui din operă. Aproape că se vorbeşte despre altcineva decât despre cel care a scris. Şi avertismentul: vai de cel care scrie considerându-se un nume al unei istorii, fie ea o istorie ştiută numai de cunoscuţi. Opera va fi imorală înainte de orice şi deschisă astfel şi altei rele: inautenticitatea.Ajungi să scrii în numele a cuiva mai plin decât cel care eşti în actul creaţiei.