Scrisul confesiv

Scrisul confesiv nu trebuie să te justifice. Justificarea se construieşte după norme pe care nu le găseşti atât timp cât te socoteşti desprins de alţii. Orice desprindere este de fapt iluzorie, contează maniera de a o încerca. O încercare de a te retrage presupune să vezi lucrurile în ceea ce au ele retractabil. Să rămâi cu ele, dar în modalitatea în care ele nu mai stau în picioare ca înainte. Când te justifici, cauţi să te înscrii printre ele ca unele drepte. Aşa apare poezia vehementă sau ideologizată. Invers, când nu îţi cauţi o justificare, te poţi pierde în iluzia unei căderi elegiace laolaltă cu lucrurile. Şi uiţi că este de fapt vorba numai despre o încercare de retragere din mijlocul lor dur.