O virtute a poeziei: să rămâi peste zi cu impresia că ai fost acolo, în condiţiile în care ea nu este o descriere a naturii. Topografia realului care îţi este de fapt indiferentă se sparge în fisuri atopice capabile să intre în conştiinţa de sine ca locuri.
No comments:
Post a Comment
Note: Only a member of this blog may post a comment.