Tuesday, September 15, 2015

LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE - LECŢIA A II-A -



LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE
- LECŢIA A II-A -

SITUAŢII DE COMUNICARE: CONŢINUT, RELAŢIE, CONTEXT
-  noţiunile de conţinut, relaţie şi context în comunicare -


Comunicarea ca transmitere a unor informaţii despre idei, sentimente şi fapte trebuie motivată de o lipsă a cunoaşterii lor de către cei cărora li se adresează. Însă, în practica comunicării, transmiterea de informaţii este una din modalităţile de exprimare publică a personalităţii. Interesul de a transmite o informaţie unor persoane care nu o ştiu devine o preocupare de a ne face cunoscuţi celor care nu ne ştiu sau nu ne apreciază abilitatea de a poseda anumite cunoştinţe. Pentru că limbajul este o formă exterioară de a ne prezenta celorlalţi şi uşor de receptat, comunicarea se poate confunda cu alte forme mai superficiale de a ne exprima personalitatea, precum vestimentaţia sau aspectul fizic. În felul acesta, apar erorile de comunicare care diminuează inclusiv şansele de reuşită ale exprimării personalităţii prin comunicare. Graba de a comunica pentru a fi observaţi ne face să nu sesizăm situaţiile inoportune de comunicare.



De exemplu, transmiterea ideilor noastre despre frumuseţea vieţii unui medic care ne consultă pentru a observa cauzele răcelii, ne detaşează de restul pacienţilor tăcuţi şi supuşi examinării medicale, dar, oricît de înalte ar fi acele idei, comunicarea lor ne pune în situaţia defavorabilă de a fi consideraţi nepricepuţi în a ne conforma situaţiei prezente. Să presupunem că pacientul ar comunica:



„În dimineaţa asta, mergând spre cabinetul medical, am simţit că viaţa este frumoasă precum soarele care străluceşte astăzi pe cer”



Pentru a evalua respectiva situaţie în mod corect, este nevoie de răspunsuri la întrebările:

1. Ce a urmărit pacientul să transmită: o idee, un sentiment, sau o faptă? Cum se găsesc toate cele trei tipuri de informaţii în fraza dată?

2. În ce relaţie de comunicare se găseşte pacientul în relaţie cu medicul? Îi este subordonat, superior, sau egal în situaţia datî? Cum modifică tipul de relaţie oportunitatea adresării mesajului?

3. Care este contextul comunicării sau ce tip de informaţii i se solicită unui pacient în mediul dat al unui cabinet medical şi în situaţia de a fi prezent acolo pentru a fi consultat de medic?



Vizita la medic şi conversaţia care are loc reprezintă o situaţie de comunicare. Orice situaţie de comunicare presupune existenţa unui conţinut comunicat, a unei anumite relaţii dintre partenerii comunicării şi contextul comunicării, reprezentat de cadrul spaţial şi temporal în care are loc, dar şi de particularităţile participanţilor la comunicare (vizita la medic, o excursie, un discurs în faţa unui grup de persoane într-o sala de conferinţe sau în clasă, o conversaţie cu persoane apropiate acasă, la şcoală, comunicări adresate unor persoane cu autoritate, necunoscute etc.).



Conţinutul comuncării este alcătuit din informaţiile transmise despre idei, sentimente şi idei.  Subliniind mai mult funcţia sa de transmitere a unor informaţii, conţinutul comunicării este denumit „mesaj”.Termenul pereche al conţinutului este forma, în cazul de faţă, forma comunicării. Sesizăm că forma şi conţinutul unei informaţii sunt diferite atunci când observăm că putem transmite acelaşi conţinut în variante deosebite. Variantele sunt influenţate de interlocutorii cărora ne adresăm şi de contextul comunicării, dar şi de posibilitatea de a folosi diferite forme ale limbajului sau diferite limbaje.



Relaţia de comunicare are loc între emiţătorul şi receptorul sau receptorii mesajului. Emiţătorul asociază comunicării o funcţie emotivă sau expresivă prin care îşi face remarcată starea sa afectivă. Uneori, această funcşie este pregnantă, ca în enunţurile:



Ah, ce rău îmi pare că am întârziat!

Îmi place în mod deosebit cartea asta, este extraordinară!



Cum pot fi redate aceleaşi mesaje într-un mod obiectiv?



Receptorul este cel asupra căruia se îndreaptă funcţia persuasivă a comunicării. Emiţătorul încercă codată cu mesajul transmis să determine un anumit comportament receptorului sau să-l convingă despre adevărul informaţiei transmise.



Exemple:



Domnule, dă-mi te rog voie să trec!

Excelent! Audi A4 de vânzare la preţuri incredibile (titlu din presă)



Cum pot fi reformulate mesajele, în aşa fel încât să redea o pură informaţie?



Cunoaşterea sau conştientizarea contextului comunicării asigură eficienţa acesteia. Cum s-a observat în exemplul vizitei la medic, mesajul transmis de emiţător este condiţionat de cadrul în care este transmis.



Corectitudinea în comunicare poate fi evaluată în funcţie de calitatea informativă a mesajului (mesajul redă o informaţie precisă sau vagă? Informaţia este necesară într-o anumită situaţie de comunicare sau inutilă?) sau de puterea sa persuasivă (mesajul reuşeşte să convingă asupra adevărului informaţiei? Mesajul îşi atinge scopul de a modifica comportamentul receptorului?).



Atât calitatea informativă, cât şi persuasivă a comunicării sunt asigurate prin transmiterea mesajului cu ajutorul mai multor enunţuri. Pentru sporirea calităţii informative, enunţurile adăugate încredinţează receptorii despre realitatea ideii, sentimentului, sau faptului transmis. Excesul de enunţuri deturnează atenţia de la mesajul principal. Un mijloc de control al enunţurilor este acela de a le reţine numai pe acelea care susţin cu necesitate mesajul principal. Fiecare enunţ trebuie să stea ca un răspuns la întrebarea „de ce?” pusă mesajului principal, devenindu-i un temei sau o explicaţie. Vor fi necesare enunţurile care previn înţelegerea greşită a mesajului principal şi cele care îl susţin argumentativ, adică sunt capabile să alcătuiască împreună un argument în favoarea sa. 



Pentru propoziţiile date, alcătuiţi mesaje care să cuprindă mai multe enunţuri, ţinând cont de contextul indicat în paranteză, aşa încât informaţia transmisă să fie mai clară:



1. Mă doare capul (vizită la doctor)

2. Fericirea nu este niciodată de lungă durată (discurs şcolar adresat profesorului şi colegilor).

3. Şerpii sunt reptile (prezentare la o oră de biologie).

4. Cei mai mulţi părinţi sunt prea exigenţi (mesaj transmis profesorului la o oră de dirigenţie).

5.  Nu suport să stau la cozi mari când cumpăr ceva  (discuţie între persoane de aceeaşi vârstă despre locurile preferate de cumpărături).






Temă:



Alcătuiţi trei mesaje diferite de cel mult cinci rânduri, prin care să comunicaţi un sentiment părinţilor, o idee unui profesor şi un fapt real din viaţa publică unei cunoştinţe care s-a mai fost informat despre evenimentele curente de cel puţin două luni.