Vindecarea miraculoasă

El Greco, "Christos vindecând orbul din naştere" (1577-8)

Credinţa că boala este un rău provenit de la o forţă demonică pare să fie urma lăsată asupra unora dintre contemporani de epoca preştiinţifică, când încă nu fuseseră descoperite în amănunt cauzele pur fizice ale bolilor. Că nu este o credinţă potrivită epocii actuale o dovedeşte faptul că latura pozitivă a a acesteia, aşteptarea unei vindecări miraculoase din partea lui Dumnezeu, este văzută de foarte puţini ca o unică opţiune de a înfrunta bolile proprii sau ale altora.

Aşa par să stea lucrurile la nivelul concepţiilor, nu însă şi în privinţa felului în care individul bolnav îşi percepe boala. Răul din boală este simţit mai mult ca o forţă demonică decât ca un caz medical, în ciuda faptului că popularitatea ştiinţei medicale a ajuns să împiedice individul să îşi exprime sentimentul prezenţei răului în sine altfel decât în termeni medicali.

Pur medical, bolnavul primeşte un diagnostic, o explicaţie a cauzelor bolii şi indicarea unui tratament prin care să o înlăture. Nimic nu pare diferit faţă de o explicaţie a unui mecanism fizic defect sau faţă de o descriere ştiinţifică a unui fenomen neobişnuit petrecut în natură. Însă, spre deosebire de orice fel de mecanism sau de fenomen al naturii, boala este resimţită ca având o voinţă şi una contrară nouă. Deşi aparent amândouă absurde, propoziţiile „frigul vrea să ne îngheţe” şi „boala vrea să ne omoare” nu sunt echivalente. Dacă am fi întrebaţi asupra sursei celei dintâi – de unde ştii că frigul vrea să te îngheţe? -, răspunsul ar recurge la mitologie. În schimb, pentru voinţa bolii de a ne omorî am avea ca argument faptul că ea stă întotdeauna împotriva voinţei noastre de a fi sănătoşi. O recunoaştere a voinţei bolii este şi formularea frecventă despre bolnav cum că s-ar lupta cu boala.

Identificarea voinţei bolii cu o forţă demonică contrară nouă nu este, bineînţeles, demonstrabilă ştiinţific. Dar, la fel ca boala însăşi, o asemenea identificare nu este o constatare privitoare la acea natură exterioară care devine obiectul cercetărilor ştiinţifice. Răul, diavolul şi boala sunt în noi, acolo unde credinţa este mai relevantă decât constatarea ştiinţifică.

Semnificaţia descrierii diavolului ca prinţ al lumii nu poate fi înţeleasă decât atunci când ne restrângem căutările la noi înşine. El nu ar putea guverna de pe un tron aflat deasupra lumii, de vreme ce nu este creatorul ei. Mai degrabă, stăpânirea lui se arată în fiecare om şi, dacă prezenţa sa în răul moral este neclară, fiind împărţită cu propria noastră voinţă, în boală se manifestă cel mai limpede şi poate să subjuge orice fiinţă umană. Dacă durerile fizice sau degradarea corpului prin îmbătrânire ar fi fenomene ale conştiinţei, probabil că ar exprima răul ca pe ceva exterior adăpostit în noi la fel de puternic cum o fac oamenii chinuiţi de bolile psihice. De altminteri, luptele lui Isus Christos şi ale primilor săi discipoli cu diavolul aveau ca ţintă tocmai înlăturatea duhurilor rele din cei bolnavi.

Miracolul divin al vindecării nu se opune răului bolii ca tratament medical, ci este o formă de a avea conştiinţa că voinţei răului din noi i se poate opune o voinţă divină. Însuşirea acestei voinţei prin credinţa personală rămâne la fel de miraculoasă chiar dacă nu ne aduce vindecarea de boală şi nici înlăturarea morţii. Este miraculoasă fiindcă ne dă posibilitatea să luptăm cu răul din noi, în vreme ce restul fiinţelor par să admită răul fără împotrivire. Conştiinţa însăşi posedată de fiinţele umane este o modalitate de a înfrunta receptarea paşnică, fără întrebări, a tot ceea ce se petrece cu noi, însă deseori o face în mod confuz, crezând că achiziţiile ştiinţifice, aşa cum sunt şi cele medicale, pot explica ce se petrece cu noi în virtutea faptului că sunt produse ale conştiinţei umane, deşi ele privesc întotdeauna natura exterioară nouă.

Dacă lupta este fără izbândă şi, totuşi o purtăm cu o voinţă divină, descoperim că de fapt lumea nu poate fi cu totul rea, de vreme ce dă naştere binelui voinţei. Şi poate, la fel de discret ca o astfel de voinţă, binele ne stă ascuns în tot şi în toţi cei care par pradă uşoară răului distrugerii, al bolii şi al morţii, ca şi cum ar fi lăsaţi de Dumnezeu pe mâna forţei răului.