Pierderea

Pierderea este ignoranţa pe care o dezvăluie ca ignoranţă identificarea lucrului pierdut în amintirea căutătorului. 

Este însă o manieră slabă de a dovedi neştiinţa. Suntem departe de probele irefutabile ale ignoranţei prin indicarea lucrului care trebuia cunoscut, dar nu este. Acum, lucrul pierdut nu poate fi indicat exterior, el este numai în mintea noastră.

Şi mai puţin ne vom lămuri că am pierdut ceva, când nu putem trasa în minte contururile unui lucru. De pildă, pierderea de sine, cine o va putea dezvălui? Pentru că, total lipsit de contururi precise, sinele sporeşte nedeterminat pe parcursul fiecărui moment al vieţii.

Iscodirea  memoriei pentru a afla dacă ne-am pierdut este insuficientă. Vom descoperi astfel vechi idealuri într-adevăr pierdute, dar amestecate cu intenţii proaspete, fie ele triviale şi minore, a căror forţă este mai mare pentru că menţin legătura cu viaţa prezentă.