Gândul slăbeşte

Gândul slăbeşte până la disoluţie când este împins în mijlocul activităţilor prin care se dobândeşte ceva, iar el serveşte drept o unealtă oarecare. Căci gândul este puternic numai când stă în el însuşi, la fel cum orice lucru îşi menţine tăria când stă în sine, aşa cum o fac cel mai bine stâncile dense în materia lor de piatră. Şi cum poate fi afectată demnitatea gândului, de vreme ce slăbit printre lucrurile eficiente nu este în el însuşi şi nici el însuşi? Numai purtătorul de gânduri poate fi strivit, căruia îi rămâne totuşi de sperat că în gânduri se află întreg.