"ce vrea muzica de la noi?"

Dacă ascultând muzică ne vine să o întrebăm ce vrea, înseamnă că am fost deja purtaţi de voinţa sa într-atât, încât am ajuns dincolo de sonoritatea ei, adică dincolo se senzaţiile auditive. Iar dincolo de senzaţie este răscrucea direcţiilor vieţii noastre. Când nu ştim pe unde să o apucăm, înseamnă că am abandonat direcţia constantă a mişcării monotone şi sensibile a vitalităţii. "Ce vrea muzica?" este o formă de a spune "ce vrea muzica de la noi?" şi, mai departe, înseamnă a ne întreba asupra felului în care ea ne-a deplasat de la cursului firesc al vieţii. Cel mai nimerit răspuns este că da, muzica a voit.