Filosofie - lecţia XXVII - aplicarea dreptăţii

MODURILE DE APLICARE A DREPTĂŢII

Diferit de problema surselor dreptăţii (dacă este naturală sau convenţională – problemă ridicată de sofişti) şi de cea a sensului dreptăţii – egalitate sau echitate (textele lui Aristotel şi Hume), se pune problema aplicării dreptăţii.

Întrebarea: cum pot autorităţile staului să aplice dreptatea în societate?

Răspunsul la întrebare este formulat implicit de cetăţeni. Ce aşteaptă ei de la stat? Cum ar vrea să arate o societate dreaptă?

Cetăţenii sunt în situaţii diferite, nu pot avea un răspuns unic la aceste întrebări:

 1. Se poate presupune că cetăţenii privilegiaţi social vor dori ca autorităţile politice să le conserve statutul şi să nu intervină decât pentru a-i proteja de alţi cetăţeni, la fel de privilegiaţi sau dezavantajaţi.

2. Cetăţenii defavorizaţi vor căuta sprijinul autorităţilor pentru satisfacerea cel puţin a nevoilor primare, chiar dacă unii nu contribuie la bunăstarea comună prin munca lor.

Pentru satisfacerea cerinţelor cetăţenilor privilegiaţi, statul ar trebui să asigure dreptatea prin iniţierea unui sistem de legi, iar aceasta se numeşte dreptate procedurală. Spre deosebire de perioada antică şi medievală, când deseori codurile de legi acordau drepturi diferite categoriilor sociale sau etnice, codurile de legi moderne se aplică tuturor cetăţenilor, făcându-i egali în faţa legii. Unul dintre susţinătorii dreptăţii procedurale este Friedrich Hayek (1899-1992), filosof şi economist de orientare liberală. Regimurile politice liberale susţin dreptatea procedurală.

Exemplu de dreptate procedurală preferenţială:

Dieta Transilvaniei

Dieta întrunită la Târgu Mureş (20 ianuarie 1542) şi la Turda (2 martie 1542) a pus bazele organizării politico-administrative a Principatului Transilvania. Dieta adopta şi decizii de ordin juridic, militar şi economic, având totodată prerogativa alegerii unui principe în fruntea statului. Hotărârile juridice ale dietei au introdus discriminarea creştinilor ortodocşi prin lege. În regulamentul de aplicare a articolului 28 al dietei din 1552 se specifica: "românul nu poate denunţa pe ungur sau pe sas, dar ungurul or sasul poate denunţa pe român". (sursă: wikipedia)

Pentru a răspunde nevoilor de dreptate ale cetăţenilor defavorizaţi, statul trebuie să conceapă măsuri prin care aceştia să beneficieze de ajutor pentru a le permite supravieţuirea şi o relativă bunăstare. Astfel, statul va încerca să redistribuie veniturile obţinute prin impozitarea cetăţenilor, aşa încât să-i ajute pe cei defavorizaţi. Aceasta este dreptarea distributivă, iar unul dintre susţinătorii acesteia este filosoful american John Rawls (1921-2002). Orientările politice din spectrul politic de stânga (social-democraţia, socialismul şi comunismul) adoptă o astfel de concepţie despre dreptate.

Problema dreptăţii distributive în societate contemporană

„una dintre cele mai mari probleme ale sărăciei şi a slabei dezvoltări a umanităţii în economia informaţională globală: chiar dacă opulenţa creşte în economiile mai dezvoltate – câtă vreme informaţiile şi inovaţia oferă vieţi mai lungi şi mai sănătoase, care sunt îmbogăţite printr-un acces mai bun la informaţii, cunoaştere şi cultură – în multe locuri, speranţa de viaţă este în descreştere, morbiditatea în creştere şi analfabetismul rămâne la cote alarmante.”

Benkler, Yochai, The Wealth of Networks, Yale University Press, p. 14