Filosofie - lecţia XXIX - dreptatea distributivă

DREPTATEA DISTRIBUTIVĂ

John Rawls (1921-2002)

            Pentru a descoperi care este modul în care cetăţenii ar dori să se aplice dreptatea, John Rawls propune experimentul denumit „vălul ignoranţei.” Experimentul porneşte de la premisa că orice individ adoptă o viziune despre dreptate convenabilă situaţiei lui curente în societate (de exemplu, bancherul va dori să aibă mijloace legale pentru a recupera banii datoraţi de clienţi, cetăţeanul care are un nivel de trai scăzut, va dori ca statul să îi asigure nevoile primare). De aceea, pentru a vedea cum doreşte orice individ să se aplice dreptatea, este nevoie să uităm de calităţile prin care ne diferenţiem de ceilalţi indivizi.

            Astfel, în spatele vălului ignoranţei, plasăm datele părţilor care reprezintă cetăţeni reali:

·        Părţile nu cunosc:

o       Rasa, etnia, genul, vârsta, veniturile, bogăţia, înzestrările naturale, doctrinele niciunui cetăţean al societăţii sau ale generaţiei din istoria societăţii căreia aceşti cetăţeni îi aparţin

o       Sistemul politic al societăţii, structurarea pe clase sociale, sistemul economic sau nivelul de dezvoltare economică

·        Părţile cunosc:

o       Că indivizii din societate au doctrine diferite şi planuri diferite de viaţă; că toţi cetăţenii sunt interesaţi de obţinerea bunurilor de bază.

o       Că societatea este în condiţiile unei limitări moderate: este suficient loc pe unde să te mişti, dar nu suficient încât fiecare cetăţean să obţină ce doreşte.

o       Lucruri generale şi simţul comun despre viaţa socială umană; concluziile generale ale ştiinţei (incluzând economia şi psihologia) care sunt necontroversate.

            Lucrurile necunoscute de părţile implicate îl fac pe individ să nu considere că dreptatea ar însemna să i se confirme un privilegiu sau să fie ajutat să îşi compenseze inferioritatea, de exemplu, lipsa înzestrărilor naturale. Fără să cunoască mecanismele societăţii, nu va putea pretinde ca dreptatea să însemne, de exemplu, un sistem de pensii ori de venit minim garantat.

            Din lucrurile cunoscute, individul poate avea următoarele aşteptări:

1)      Oricine să fie liber să aibă propriile planuri de viaţă şi să îşi poată obţine bunurile de bază

2)      Că libertatea trebuie limitată egal tuturor, pentru ca toţi indivizii să aibă un spaţiu de manevră similar în cadrul societăţii limitate.

3)      Să se admită că indivizii sunt diferiţi, unii mai merituoşi decât ceilalţi, unii mai capabili decât ceilalţi.

Concluzia: indivizii vor dori o societate în care să fie liberi şi egali în dreptul de a-şi urmări propriile scopuri (şanse egale), însă punctul 3) îi va face să accepte situaţiile inegale ca recompensare a unor indivizi pentru meritele lor (de exemplu, soldatul va fi plătit mai bine decât funcţionarul de la primărie, de vreme ce are meritul de a-şi risca viaţa).

„Aceste principii formuleaza dreptatea ca un compus cuprinzand trei idci: libertatea. egalitatea şi recompense pentru activitatile ce contribuie 1a binele public.” (J. Rawls)

În atare situaţie, statul va trebuis să intervină în economie şi să distribuie veniturile societăţii pentru a asigura cetăţenilor merituoşi recompense şi bunurile de bază celor defavorizaţi. Astfel, dreptatea va însemna echitate, nu egalitate.

Se dă textul:

Prin inegalităti cel mai bine vom intelege nu orice diferente intre posturi si functii, ci diferenţe în privinta beneficiilor si raspunderilor de care sunt legate fie direct, fie indirect - precum prestigiul şi averea. Sau obligatia de a plati impozite. Jucatorii de fotbal nu protesteaza impotriva faptului ca exista posturi in echipa, precum portar, fundas si inaintas şi nici impotriva faptului ca regulile jocului specifică anumite atributii si sarcini. (J. Rawls)

În ce situaţie vor protesta jucătorii de fotbal din cauza diferenţelor din cadrul echipei?