Filosofie - lecţia XXVI - structura eseului despre sensul vieţii

ESEU DESPRE SENSUL VIEŢII

- structură -

           

1. INTRODUCERE

conţine:

a. un răspuns la întrebarea „care este semnificaţia conceptului de sens al vieţii?”

b. un exemplu de situaţie în care omul îşi pune problema existenţei unui sens al vieţii;

(2 puncte; 1 + 1)

2. CUPRINSUL

conţine:

c.  opinia personală (consider că sensul vieţii este...; nu cred că există un sens al vieţii, ci...);

d. susţinerea opiniei prin 2 argumente (consider că sensul vieţii este... /sau că nu există un sens al vieţii... deoarece/pentru că/deoarece/întrucât);

e. un exemplu concret care să ilustreze opinia susţinută;

f. apropierea dintre opinia personală şi una studiată, pe care o rezumăm pe scurt: viziunea creştină, cea evreiască din Eccleziast, Camus, Freud şi Cioran (consider că opinia mea este în acord cu viziunea lui ..., deoarece şi ... susţine ideea ..., dar...)

g. semnalarea opoziţiei dintre opinia personală şi una studiată, pe care o rezumăm pe scurt (susţinând că ..., sunt în dezacord cu perspectiva oferită de ..., care consideră că sensul vieţii este/ că nu există un sens al vieţii etc.)

(5 puncte; 0,5 + 2 + 0,5 + 1 + 1)

3. CONCLUZIA

conţine:

h. reluarea pe scurt a opiniei personale;

i. menţionarea pe scurt a opiniilor diferite din rândul celor studiate (pro şi contra);

j. ideea că problema sensului vieţii este importantă pentru om, indiferent de diversitatea părerilor; pe scurt, menţionăm de ce o considerăm importantă.

(1 punct; 0,2 + 0,6 + 0,2)

Se acordă 1 punct pentru coerenţa eseului şi pentru claritatea exprimării.

Se acordă 1 punct din oficiu.