Logica - lectia XIII - propoziţii categorice

LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE

- LECŢIA XIII –

Propoziţii categorice

Propoziţiile cognitive de care se ocupă logica sunt afirmaţii sau negaţii despre o stare de fapt (când se întâmplă ceva sau descoperim o situaţie de ordin mental sau natural), care ne asigură cunoaşterea acesteia.

O parte dintre ele este constituită de propoziţiile categorice cărora le corespund lingvistic propoziţiile declarative. În cadrul lor, se consideră că dobândim cunoaşterea unui lucru atunci când putem predica (kategorein = a predica) despre el legătura sau lipsa ei cu un altul.

Astfel, propoziţiile categorice exprimă raportul logic dintre doi termeni de apartenenţă sau opoziţie a unuia faţă de celălalat, fără a deduce existenţa acestui raport dintr-o altă stare de fapt.

De ex.:

Mulţi oameni săraci sunt nefericiţi.

Nicio carieră artistică nu este confortabilă.

Propoziţiile categorice pot lua valorile de adevăr ADEVĂRAT (1), FALS (0) şi PLAUZIBIL (?).

STRUCTURA PROPOZIŢIILOR CATEGORICE:

Subiectul – termenul despre care se enunţă ceva – S

Predicatul – termenul enunţat despre S – P

Elementul copulativ (de legătură) – exprimat prin verbul „a fi”, redând calitatea propoziţiilor categorice, fie afirmativă, fie negativă.

Chiar dacă verbul a fi nu este prezent lingvistic, propoziţiile pot fi traduse într-o formă în care acesta să apară.

De ex.: Bicicleta se apropie – Bicicleta este unul dintre obiectele care se apropie.

Cantitatea propoziţiilor categorice  se referă la partea din extensiunea termenului cu rolul de subiect despre care se afirmă sau neagă relaţia cu termenul cu rol de predicat şi este semnalizată de obicei prin elemente numite cuantori: toţi, niciunul, unii, oricine etc.

După cantitate, există 3 tipuri de propoziţii categorice:

1. universale – se referă la toată extensiunea subiectului: toţi, toate, oricare, oricine, niciunul, nimeni
2. particulare .................la o parte a extensiunii: unii, unele, câţiva, majoritatea
3. singulare (individuale)...numai la un singur element din extensiunea subiectului: acesta, aceasta, nume proprii, pronume personale la singular

TIPURI DE PROPOZIŢII CATEGORICE

După calitate, avem:

- propoziţii afirmative – raport de concordanţă între S şi P: Toţi S sunt P, Unii S sunt P

- propoziţii negative – raport de opoziţie între S şi P: Nici un S nu este P, Unii S nu sunt P

După cantitate, avem:

- universale – P se referă la toată extensiunea lui S: Toţi S sunt P, Nici un S nu este P

- particulare -  P se referă la o parte a extensiunii lui S: Unii S sunt P, Unii S nu sunt P

- singulare – P se referă numai la un element din extensiunea lui S: Acest S este P, dar pot fi reduse la universale, deoarece P se referă de fapt la întreaga sferă a lui S.

Propoziţiile exclusive:

a. Numai unii S sunt P

b. Numai unii S nu sunt P

devin propoziţii particulare de calitate opusă:

a’.Unii S nu sunt P.

b’. Unii S sunt P.

propoziţii exceptive:

Numai S sunt P devine Toţi P sunt S

Numai S nu sunt P devine Niciun P nu este S.

Din reunirea criteriilor calităţii şi cantităţii, avem:

Universale afirmative: Toţi S sunt P.  SaP

Universal negative: Niciun S nu este P.  SeP

Particular afirmative: Unii S sunt P.   SiP

Particular negative: Unii S nu sunt P.  SoP

Temă: ex. 1, p. 28 f-h

ex. 2, p. 28, g-j.