A scrie dinspre punct. Nu
pentru a pune un punct, tu, pentru tine, apoi încă unul şi iarăşi unul. Dacă îl
fixezi la început, sferic ca orice minge, punctul îţi permite să te legeni pe
el într-o parte sau alta. În atare situaţie, disperarea sfârşitului nu poate fi
ca picajul în bot al unui avion, cu fum, mult fum, dacă e nevoie şi flăcări.
Este o disperare scrisă peste punct, se leagănă, poate nu ca o joacă, ci mai
curând ca o grijă de a ieşi ceva până la căderea din echilibru. Scoţi ceva din
cădere. Fumezi noaptea la fereastra unui apartament de bloc. Nu pretinzi să
ocupi întunericul. Arunci ca un mitocan mucul ţigării, îi urmăreşti căderea
luminoasă. Mitocanii sunt veseli, se împotrivesc vorbelor serioase, cuvenite şi
dintotdeauna ştiute.
No comments:
Post a Comment
Note: Only a member of this blog may post a comment.