Claustrofobie

Claustrofobie

           

            M-aţi lăsat ferecat în casă. Vă aud spiritele cum umblă pe coridoare. Şi voi sunteţi închişi, dar plimbările prin faţa camerei mele vă fac să vă simţiţi mai liberi. Vă pasă de mine mai mult decât reuşesc să-mi port de grijă, pentru că eu vă ofer libertatea. Uit de mine într-atât, încât ajung să vă vorbesc. Îmi risipesc cuvintele strigându-le de după uşă, se sparg pe prag acolo unde fusese sfărâmat paharul de jeluitorii voştri. Credeţi că nu îmi dau seama că nu le auziţi? Ba bine că da. Dacă aţi putea vorbi – şi mi-e lene să desenez litere cu creta pe masa de spiritism, ca să aud scuzele bâjbâite cu mâinile mele – m-aţi lua la rost, ca întotdeauna când m-aţi învăţat  buna cuviinţă: „Atunci, nu mai vorbi! Doamne fereşte, o mai fi vreo fereastră deschisă şi o prinde vreun copil de pe stradă una din năzbâtiile tale, de-i va amărî toată viaţa că nu mai găseşte o alta asemenea, încât să-şi completeze colecţia de vorbe rare.”

            V-ar fi lesne să-mi spuneţi asta, dar tot ce ţin la mine se pietrifică, toate se prefac în oase şi ziceţi voi că nu e groaznic să-ţi vezi scheletul, voi, care aţi fugit din cimitir şi vă bântuiţi fiul cât e noaptea de lungă.

            Ba mi-aţi putea spune şi că uşa este de fapt deschisă, că pot ieşi afară. Credeţi că nu am văzut-o deschisă? Dar pereţii nu sunt. Dacă mi-aţi fi dat forţa să-i dărâm, nu ar mai fi fost nevoie să-mi strig cuvintele odată ieşit afară. Aş fi mormăit ceva în barbă şi toţi ar fi spus: „Cel care a avut puterea să dărâme pereţii, neîndoielnic vorbeşte bine. Noi suntem vinovaţi că nu îl înţelegem!” Cum l-ar asculta pe unul care deschide uşa ca oricare altul? Ba mai şi verifică de două ori dacă a închis uşa, de teamă să nu-i tulbure cineva casa în lipsă. Ei, în cazul ăsta ar trebui să urlu mai tare decât am făcut-o vreodată. Şi urlând ca un ţicnit, aş fi slab. Limba turbată mi-ar fi suspendată pe un gât fără pene, pe care l-ar putea suci şi copiii după ce s-ar sătura să râdă de mine. Aş fi atât de slab, încât nu aş mai putea ţine la mine libertatea abia dobândită. Ar fi libertatea lor.