Realitatea visătorului

Afirmaţia "viaţa nu mi s-a desfăşurat aşa cum visasem la începuturile ei, dar sunt totuşi mulţumit de ea" arată că viaţa în desfăşurarea ei reală s-a împotrivit constant idealului iniţial şi, de aceea, îl plasăm în zona ireală a viselor.

Dacă idealul se păstrează, atunci constatarea nerealizării lui conduce la nemulţumirea faţă de viaţa efectiv trăită. În nemulţumire, idealul trăieşte împreună cu realul. Vom putea spune aşadar că nu sunt de fapt două lucruri opuse. 

Chiar dacă idealul nerealizat este de natura visului, el menţine vigoarea unui lucru real şi ne putem aduce aminte că orice vis îşi trage forţa din realitatea fermă a visătorului. O asemenea realitate e chiar mai fermă decât viaţa reală, care în cele mai multe cazuri poate fi recuperată din amintiri disparate şi vagi.

Drept urmare, visătorul poate afirma că viaţa lui reală a fost el însuşi visând la idealul irealizabil. Nemulţumirea sa faţă de viaţa contrară visului este un semn al rezistenţei sale în faţa pierderii într-un mod de a trăi care nu-i aparţine.