MODURILE DE
APLICARE A DREPTĂŢII
Diferit de problema surselor dreptăţii (dacă este naturală sau
convenţională – problemă ridicată de sofişti) şi de cea a sensului dreptăţii –
egalitate sau echitate (textele lui Aristotel şi Hume), se pune problema
aplicării dreptăţii.
Întrebarea: cum pot autorităţile staului să aplice
dreptatea în societate?
Răspunsul la întrebare este formulat implicit de cetăţeni. Ce aşteaptă ei
de la stat? Cum ar vrea să arate o societate dreaptă?
Cetăţenii sunt în situaţii diferite, nu pot avea un răspuns unic la aceste
întrebări:
1. Se poate presupune că cetăţenii
privilegiaţi social vor dori ca autorităţile politice să le conserve statutul
şi să nu intervină decât pentru a-i proteja de alţi cetăţeni, la fel de
privilegiaţi sau dezavantajaţi.
2. Cetăţenii defavorizaţi vor căuta sprijinul autorităţilor pentru
satisfacerea cel puţin a nevoilor primare, chiar dacă unii nu contribuie la
bunăstarea comună prin munca lor.
Pentru satisfacerea cerinţelor cetăţenilor privilegiaţi, statul ar trebui
să asigure dreptatea prin iniţierea unui sistem de legi, iar aceasta se numeşte
dreptate procedurală. Spre deosebire
de perioada antică şi medievală, când deseori codurile de legi acordau drepturi
diferite categoriilor sociale sau etnice, codurile de legi moderne se aplică
tuturor cetăţenilor, făcându-i egali în
faţa legii. Unul dintre susţinătorii dreptăţii procedurale este Friedrich Hayek (1899-1992), filosof şi
economist de orientare liberală. Regimurile politice liberale susţin dreptatea
procedurală.
Exemplu de dreptate procedurală preferenţială:
Dieta Transilvaniei
Dieta întrunită la Târgu Mureş (20 ianuarie 1542)
şi la Turda (2 martie 1542)
a pus bazele organizării politico-administrative a Principatului
Transilvania. Dieta adopta şi decizii de ordin juridic, militar şi
economic, având totodată prerogativa alegerii unui principe în fruntea
statului. Hotărârile juridice ale dietei au introdus discriminarea creştinilor
ortodocşi prin lege. În regulamentul de aplicare a articolului 28 al dietei din
1552 se specifica: "românul nu poate denunţa pe ungur sau pe sas, dar
ungurul or sasul poate denunţa pe român". (sursă: wikipedia)
Pentru a răspunde nevoilor de dreptate ale cetăţenilor defavorizaţi, statul
trebuie să conceapă măsuri prin care aceştia să beneficieze de ajutor pentru a
le permite supravieţuirea şi o relativă bunăstare. Astfel, statul va încerca să
redistribuie veniturile obţinute prin impozitarea cetăţenilor, aşa încât să-i
ajute pe cei defavorizaţi. Aceasta este dreptarea
distributivă, iar unul dintre susţinătorii acesteia este filosoful american
John Rawls (1921-2002). Orientările
politice din spectrul politic de stânga (social-democraţia, socialismul şi
comunismul) adoptă o astfel de concepţie despre dreptate.
Problema dreptăţii
distributive în societate contemporană
„una dintre cele mai mari probleme ale sărăciei şi
a slabei dezvoltări a umanităţii în economia informaţională globală: chiar dacă
opulenţa creşte în economiile mai dezvoltate – câtă vreme informaţiile şi
inovaţia oferă vieţi mai lungi şi mai sănătoase, care sunt îmbogăţite printr-un
acces mai bun la informaţii, cunoaştere şi cultură – în multe locuri, speranţa
de viaţă este în descreştere, morbiditatea în creştere şi analfabetismul rămâne
la cote alarmante.”
Benkler, Yochai, The Wealth of Networks, Yale University Press, p. 14
No comments:
Post a Comment
Note: Only a member of this blog may post a comment.