Categorii

Tuesday, November 20, 2018

Dezbatere(12): Limbajul nonverbal


Dezbatere, oratorie şi retorică

12

LIMBAJUL NONVERBAL


Elementele limbajului nonverbal
  • Contactul vizual
  • Expresiile feţei
  • Gesturi
  • Poziţia corpului
  • Mişcarea corpului

Averisment: limbajul nonverbal trebuie dozat în aşa fel, încât publicul să nu îl reţină în defavoarea limbajului verbal, prin care se transmit mesajele

Cerinţă: deşi limbajul nonverbal trebuie să fie echilibrat, orice mişcare, contact vizual etc. trebuie să fie exagerate în raport cu utilizarea lor în comportamentul obişnuit

Contactul vizual
- înaintea discursului, trebuie identificate câteva feţe prietenoase sau doritoare să te asculte (publicul trebuie „scanat” în prealabil, până găseşti feţele prietenoase; dacă persoana asupra căreia îţi opreşti privirea refuză comunicarea, treci repede la o alta)
- când începi discursul, te uiţi în ochii unei singure persoane cu expresie prietenoasă, apoi, după câteva momente, treci la altele cu aceeaşi expresie
- prin contact vizual direct, transmiţi publicului încrederea în competenţa ta şi stabileşti un contact cu publicul, îi laşi impresia sincerităţii
- prin contact vizual, reuşeşti să iei pulsul atitudinilor publicului şi să îţi modifici discursul în aşa fel încât să reduci eventualele reacţii negative sau senzaţia de plictiseală
- nu trebuie să clipeşti des, inspiră nesiguranţă

Expresiile feţei
- zâmbetul este cea mai importantă expresie facială
- înaintea unui discurs, trebuie studiate în oglindă expresiile feţei prin care exprimi: dezgustul, fericirea, tristeţea, stânjeneala, surpriza, emoţia, secretul, plăcerea, oboseala, somnolenţa, amărăciunea, gândirea serioasă, confuzia, mânia, încrederea, sila

Gesturile
- nu se reduc la mişcarea mâinilor, ci la mişcarea tuturor membrelor şi a corpurilor, comunicând cu alte forme de exprimare nonverbală şi verbală
- trebuie coordonate cu limbajul verbal
- gesturile nu sunt universale, există diferite semnificaţii pentru fiecare cultură sau audienţă (de exemplu, un grup de tineri înţelege altfel unele gesturi decât un grup de oameni maturi)
- trebuie evitată folosirea degetului arătător, deoarece poate lăsa impresia că dispreţuieşti publicul de pe o poziţie de autoritate
- mâinile depărtate semnifică deschiderea, încrucişate opusul
- pumnul închis semnifică mânie şi frustrare

Poziţia corpului
- trebuie controlată chiar înainte de a vorbi; nu trebuie să fii surprins consultând materiale scrise
- poziţia dreaptă (cu picioarele drepte) semnifică autoritate şi încredere; aplecarea puţin înainte – faptul că îţi pasă de public; aplecarea într-o parte – dispreţul faţă de o opinie opusă celei susţinute de tine; umerii strânşi – lipsa de încredere, nesiguranţa
- pentru discursul emoţional, este nevoie să îţi îndrepţi corpul înainte
- nu trebuie să te joci cu mâinile, să le ţii în buzunar, încrucişate la spate sau în faţă
- nu trebuie să te balansezi
- trebuie să ţii capul drept şi bărbia uşor ridicată
- nu trebuie să priveşti în jos, dacă este nevoie să consulţi un material scris, nu trebuie să te uiţi în jos mai mult de câteva clipe

Mişcarea corpului
-  cu cât publicul este mai mare, cu atât trebuie să fie mai ample mişcările corporale
- nu trebuie să te mişti într-un colţ al scenei şi să rămâi acolo
- dacă te mişti prin sală, trebuie să revii la locul central de unde ţi-ai început discursul
- nu trebuie să mergi cu spatele sau în diagonală
- când mergi prin sală, trebuie să o faci încet
- nu trebuie să îţi întorci spatele la public sau să o faci pentru puţine momente


Bibliografie:
Fred Miller, Public Speaking!, St. Louis, 2011












Sunday, November 18, 2018

Refuzul prezentului istoric în poezie



Refuzul prezentului istoric în poezie, a prezentului sordid, infecţios: accept să-mi apară pe monitorul calculatorului, dar nu şi atunci când folosesc monitorul pentru a mă vedea, pentru a-mi vedea scrisul. Dacă s-ar scrie numai pe hârtie, ar mai fi tolerabil să incluzi prezentul, să te revolţi împotriva lui. Ar fi ceva mai departe de fluxul prezentului, evitându-se confuziile. Şi în unele cazuri de poezie scrisă numai pe hârtie, revolta poetică împotriva prezentului istoric s-a dovedit a nu avea mare lucru în comun cu prezentul din afară.

Tuesday, November 13, 2018

Dezbatere(11): cuprinsul şi finalul



Dezbatere, oratorie şi retorică

11


CERINŢE PENTRU CORPUL DISCURSULUI PUBLIC ŞI PENTRU ÎNCHEIEREA ACESTUIA





CERINŢE PENTRU CORPUL DISCURSULUI PUBLIC


Educarea – publicul trebuie să obţină mai multe informaţii decât cele avute înainte de ascultarea discursului; ca exerciţiu anterior elaborării discursului, vorbitorul poate să utilizeze următoarea schemă:

În timp ce publicul se va gândi la discursul meu, publicul îşi va aminti de:
1.
2.
3.

Distrarea – publicul ascultă cu mai mare atenţie, când ascultarea discursului este concepută ca o activitate distractivă (sau de entertainment)

Explicarea
- ideile prezentate în discurs trebuie explicate în aşa fel încât să fie înţelese de majoritatea publicului, nu de specialişti
- dacă discursul tău solicită un proces de înţelegere îndelungat, vor fi reţinute mai puţine idei
- oamenii au stiluri diferite de învăţare – auditiv, vizual şi chinestezic; discursul trebuie să fie transmis folosind toate aceste stiluri
- discursul trebuie să fie exprimat simplu, simplitatea însemnând că ideile sunt exprimate într-o manieră în care pot fi asimilate imediat
- trebuie eliminate exprimările inutile, termenii tehnici (sau să fie folosiţi împreună cu explicarea lor în termeni mai simpli)
- în desfăşurarea discursului, vorbitorul trebuie să se întrebe permanent care va fi importanţa a ceea ce spune pentru public; trebuie evitate expresiile care lezează anumite categorii de persoane (referinţe rasiste, religioase, etnice, privitoare la orientarea sexuală, la defecte fizice), deoarece în felul acesta se pierde o parte din audienţă





FINALUL DISCURSULUI

a. rezumatul final
b. finalul de impact

a. rezumatul final
- Sunt rezumate ideile, nu poveştile care le exemplifică
- Rezumatul este introdus printr-o formulă clară; de exemplu: „înainte de a-mi încheie prezentarea/discursul, să recapitulăm ce am învăţat astăzi...;” „în concluzie, aşa cum am susţinut anterior, este de reţinut că problema x prezintă aspectele y, w, z;” „ajunşi la finalul discursului, să ne amintim de principalele puncte semnalate: în primul rând..., în al doilea... şi în final...”

b. finalul de impact
- înainte de a încheia discursul, publicul trebuie avertizat că urmează finalul, de exemplu prin formulele:
  • A sosit timpul să încheiem prezentarea
  • Îmi voi încheia discursul cu...
  • Hai să îmi închei discursul cu...
  • Ceasul îmi spune că este timpul să închei discursul. Aşadar,...

- Forme de final puternic, de impact:
·        Îndemnul la acţiune (să-i ceri publicului să facă ceva; de ex., donaţi sânge, nu aruncaţi deşeuri în natură; feriţi-vă de..., nu judecaţi...)
·        Lansarea unei provocări (de ex., să văd care din dumneavoastră va putea să se abţiă vreme de o săptămână de la consumarea alimentelor de tip fast-food)
·        Umorul
·        Un citat sau o poveste spusă pe scurt
·        Schimbarea stilului de a vorbi (de exemplu, la un discurs energic şi plin de umor, să formulezi o încheiere serioasă, urmând unui moment de tăcere)
·        Conectarea încheierii cu deschiderea; dacă începi cu o poveste şi o laşi neterminată, acum o continui (de ex., vă aduceţi aminte că v-am spus de tânăra care a fost folosită în traficul de persoane, pentru că a fost racolată de pe internet? Să vă spun acum ce i s-a întâmplat: )
·        Folosirea titlului în încheiere (titlul şocant va primi o explicaţie; de ex., „ de ce mi-am intitulat discursul „Planeta în pericol de sufocare”? Pentru că într-adevăr, când vorbim despre poluarea aerului, este îndreptăţit să spunem că planeta este în pericol de sufocare)



Sunday, November 4, 2018

Emoţie



Emoţionat în faţa trecutului său. Mişcat. Trecut scris. Vocea i se mişcă. Îi tremură. Scris pentru a emoţiona, a mişca. Ei trebuie să se mişte şi să tremure. Trebuie să se mişte pe scaune. Să îşi mute picior peste picior. Nu, mai bine să stea pe scaune. Ar fi deranjanţi. Să stea ţepeni, doar cutremuraţi. Un cutremur dorsal, rectal. „Aplauze, nesimţiţilor! Am ţinut ferestrele închise pentru voi, altfel ar fi bătut vântul pe aici. Na, mi-ar fi zburat foile scrise, dar şi vouă v-ar fi smuls pălăriile din cap, poate şi capetele.”

A scrie dinspre punct.



A scrie dinspre punct. Nu pentru a pune un punct, tu, pentru tine, apoi încă unul şi iarăşi unul. Dacă îl fixezi la început, sferic ca orice minge, punctul îţi permite să te legeni pe el într-o parte sau alta. În atare situaţie, disperarea sfârşitului nu poate fi ca picajul în bot al unui avion, cu fum, mult fum, dacă e nevoie şi flăcări. Este o disperare scrisă peste punct, se leagănă, poate nu ca o joacă, ci mai curând ca o grijă de a ieşi ceva până la căderea din echilibru. Scoţi ceva din cădere. Fumezi noaptea la fereastra unui apartament de bloc. Nu pretinzi să ocupi întunericul. Arunci ca un mitocan mucul ţigării, îi urmăreşti căderea luminoasă. Mitocanii sunt veseli, se împotrivesc vorbelor serioase, cuvenite şi dintotdeauna ştiute.