12
LIMBAJUL NONVERBAL
Elementele
limbajului nonverbal
- Contactul vizual
- Expresiile feţei
- Gesturi
- Poziţia corpului
- Mişcarea corpului
Averisment: limbajul nonverbal
trebuie dozat în aşa fel, încât publicul să nu îl reţină în defavoarea
limbajului verbal, prin care se transmit mesajele
Cerinţă: deşi limbajul
nonverbal trebuie să fie echilibrat, orice mişcare, contact vizual etc. trebuie
să fie exagerate în raport cu utilizarea lor în comportamentul obişnuit
Contactul
vizual
- înaintea discursului, trebuie identificate câteva
feţe prietenoase sau doritoare să te asculte (publicul trebuie „scanat” în
prealabil, până găseşti feţele prietenoase; dacă persoana asupra căreia îţi
opreşti privirea refuză comunicarea, treci repede la o alta)
- când
începi discursul, te uiţi în ochii unei singure persoane cu expresie
prietenoasă, apoi, după câteva momente, treci la altele cu aceeaşi expresie
- prin
contact vizual direct, transmiţi publicului încrederea în competenţa ta şi
stabileşti un contact cu publicul, îi laşi impresia sincerităţii
- prin
contact vizual, reuşeşti să iei pulsul atitudinilor publicului şi să îţi
modifici discursul în aşa fel încât să reduci eventualele reacţii negative sau
senzaţia de plictiseală
- nu
trebuie să clipeşti des, inspiră nesiguranţă
Expresiile feţei
- zâmbetul este cea mai importantă expresie facială
- înaintea
unui discurs, trebuie studiate în oglindă expresiile feţei prin care exprimi:
dezgustul, fericirea, tristeţea, stânjeneala, surpriza, emoţia, secretul,
plăcerea, oboseala, somnolenţa, amărăciunea, gândirea serioasă, confuzia,
mânia, încrederea, sila
Gesturile
- nu se reduc la mişcarea mâinilor, ci la mişcarea
tuturor membrelor şi a corpurilor, comunicând cu alte forme de exprimare
nonverbală şi verbală
- trebuie
coordonate cu limbajul verbal
-
gesturile nu sunt universale, există diferite semnificaţii pentru fiecare
cultură sau audienţă (de exemplu, un grup de tineri înţelege altfel unele
gesturi decât un grup de oameni maturi)
- trebuie
evitată folosirea degetului arătător, deoarece poate lăsa impresia că
dispreţuieşti publicul de pe o poziţie de autoritate
- mâinile
depărtate semnifică deschiderea, încrucişate opusul
- pumnul
închis semnifică mânie şi frustrare
Poziţia corpului
- trebuie controlată chiar înainte de a vorbi; nu
trebuie să fii surprins consultând materiale scrise
- poziţia
dreaptă (cu picioarele drepte) semnifică autoritate şi încredere; aplecarea
puţin înainte – faptul că îţi pasă de public; aplecarea într-o parte –
dispreţul faţă de o opinie opusă celei susţinute de tine; umerii strânşi –
lipsa de încredere, nesiguranţa
- pentru
discursul emoţional, este nevoie să îţi îndrepţi corpul înainte
- nu
trebuie să te joci cu mâinile, să le ţii în buzunar, încrucişate la spate sau
în faţă
- nu
trebuie să te balansezi
- trebuie
să ţii capul drept şi bărbia uşor ridicată
- nu
trebuie să priveşti în jos, dacă este nevoie să consulţi un material scris, nu
trebuie să te uiţi în jos mai mult de câteva clipe
Mişcarea corpului
- cu cât
publicul este mai mare, cu atât trebuie să fie mai ample mişcările corporale
- nu
trebuie să te mişti într-un colţ al scenei şi să rămâi acolo
- dacă te
mişti prin sală, trebuie să revii la locul central de unde ţi-ai început
discursul
- nu trebuie
să mergi cu spatele sau în diagonală
- când
mergi prin sală, trebuie să o faci încet
- nu
trebuie să îţi întorci spatele la public sau să o faci pentru puţine momente
Bibliografie:
Fred Miller, Public Speaking!, St. Louis, 2011