A te apuca să citeşti o poezie înseamnă că deja o înţelegi. Din înţelegere
fac parte poziţia în care ţii cartea, deschiderea cărţii (fie şi urmărirea poeziei
pe monitor), dispoziţia de a citi diferită de aceea în care sesizezi informaţii
şi diferită de preocuparea interesată, trecerile de la un cuvânt la altul, reţinerea
în a le socoti cuvintele tale, inclusiv tensiunea neînţelegerii unor pasaje ale
poeziei şi neliniştea dorinţei de a o comprima sau traduce în proză. Orice
grijă a inteligibilităţii din partea poetului tinde să transforme cititorul poeziei în
simplu recitator.
