Logica - lectia XI - definitia

LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE

- LECŢIA XI –

Definiţia

Definiţia

- este operaţia logică prin care se redau caracteristicile unui lucru care îl fac deosebit de toate celelalte lucruri

Funcţiile definiţiei:

1. distingerea unui lucru de celelalte; utilitatea acestei funcţii constă în faptul că majoritatea erorilor in privinta lucrurilor sunt cauzate de imposibilitatea de a le distinge de altele;

2. traducerea înţelegerii unui lucru oferite numai de un nume într-un limbaj mai accesibil;

Structura definiţiei:

a)      Definitul (A): obiectul care este explicat prin definiţie;

b)      Definitorul (B): explicaţia oferită definitului sub forma definiţiei;

c)      Relaţia de definire: raportul de identitate existent între definit şi definitor: A=_idB

Exemplu:

PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ.

Praznic = definit

Masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare; petrecere mare; chef… = fiecare dintre explicaţii reprezintă definitorul unor noţiuni diferite

Relaţia de definire este implicită odată cu fiecare explicaţie oferită.

Forma definiţiei

Deşi formele definiţiilor pot varia, fiind deseori unele sinonimice (de exemplu, praznic = chef), în general iau forma stabilirii genului proxim şi a diferenţei specifice.

Genul proxim este categoria cea mai apropiată în care intră definitul: de ex. praznic = masă;

Diferenţa specifică este trăsătura care distinge definitul în categoria de obiecte reprezentată de genul proxim: de ex: praznic = ... mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort.

Regulile pentru crearea unor definiţii corecte

1. Regula adecvării definitorului la conţinutul definit

Prevede ca între definit şi definitor să existe un raport de identitate;

Este exclus să existe:

- un raport de ordonare, caz în care definiţia este

                        a. prea largă – definitorul supraordonat definitului; de ex., scriitor = autor de creaţii culturale (autori de creaţii culturale pot fi si pictorii sau muzicienii, scriitorul fiind autor de opere literare)

                        b. prea strâmtă – definitorul subrdonat definitului; de ex., scriitor = autor de romane.

- un raport de încrucişare, caz în care definiţia este simultan pra largă şi prea îngustă; de ex., ziaristul = omul care publică în gazetă (există ziarişti care îşi desfăşoară activitatea în alte mijloace de presă şi autori care publică în gazetă fără să fie ziarişti)

2. Regula circularităţii

Definitul să nu se regăsească în definitor

de ex., Sinceritatea = atitudinea pe care o ai când eşti sincer

3. Regula definirii pozitive

Definitorul trebuie să arate ce este definitul, nu ceea ce nu este (din nimic se poate deduce orice)

            De ex., învăţătura nu este o joacă.

4. Regula definirii clare şi precise

Definitorul nu trebuie să conţină termeni metaforici sau vagi:

Bătrâneţe, haine grele.

5. Definiţiile trebuie să fie consistente

Se aplică numai la nivelul unor sisteme de definiţii, solicitând ca o definiţie să nu contrazică altele înrudite.

Temă:

Se dau enunţurile:

Preponderenţa incidentelor în care sunt implicate autovehicule a atins cote extreme.

Failibilitatea unei teorii evoluţioniste este incomensurabil mai mică decât dovezile paleontologice în favoarea ei.

Căutaţi definiţiile termenilor mai greu de înţeles şi transpuneţi apoi cele două enunţuri într-un limbaj mai accesibil.

Ex. 6, p. 22, punctele n-u

Logică - lecţia X - test: raporturi dintre termeni

Test

1. Pentru fiecare termen dat, oferiţi câte un exemplu de termen cu care să se afle în raport de ordonare, iar cel oferit să fie subordonat celui dat:

sentimente pozitive

conifer

automobil

eroare

2p

2. Alegeţi din următoarea enumerare de termeni pe cei cu care termenul „om politicos” se găseşte în raporturi de identitate şi contrarietate:

sportiv, nepoliticos, copac, silitor, civilizat, sălbatic, copil bine crescut

2p

3. Pentru termenul „soldat”, găsiţi termeni cu care să se afle în raport de încrucişare, de identitate şi de contrarietate, reprezentând grafic fiecare raport (specificaţi care este diagrama corespunzătoare fiecărui termen).

3p.

4. Alcătuiţi o compunere de câteva rânduri în care să se afle doi termeni în raport de identitate, doi în raport de ordonare şi doi în relaţie de contradicţie. Scrieţi separat care sunt aceste perechi de termeni (se acordă 0, 5 p pentru coerenţa textului).

2p.

Se acordă 1p din oficiu.

Logică - lecţia IX - test: raporturi dintre termeni

Test

1. Pentru fiecare termen dat, oferiţi câte un exemplu de termen cu care să se afle în raport de ordonare, al doilea incluzându-l pe primul.

pisică

Irlanda

pădure de conifere

albastru

2p

2. Alegeţi din următoarea enumerare de termeni pe cei cu care termenul „libertate” se găseşte în raporturi de identitate şi contrarietate:

condiţie de viaţă, obligaţie, lipsa limitelor, constrângere, bancă, eliberare condiţionată

2p

3. Pentru termenul „curajos”, găsiţi termeni cu care să se afle în raport de încrucişare, de identitate şi de contradicţie, reprezentând grafic fiecare raport (specificaţi care este diagrama corespunzătoare fiecărui termen).

3p.

4. Descoperiţi în textul de mai jos două perechi de termeni care să se afle în raport de identitate, una în raport de ordonare, iar alta în raport de încrucişare. Scrieţi perechiile separat de text:

Începând de mâine, frigul se va diminua. Temperaturile scăzute vor fi mai puţin frecvente şi se vor încadra în seria temperaturilor înregistrate în mod obişnuit pentru această perioadă a anului. În toţi anii, mulţi meteorlogi au grijă să consemneze temperaturile zilnic. Astfel, avem o dovadă pentru faptul că este nevoie de oameni sârguincioşi.

2p.

Filosofie - lecţia XVI - Omul ca fiinţă socială: analiză de text

Omul ca fiinţă socială – aplicaţie: analiză de text

Se dă textul:

Sălbaticul trăieşte în el însuşi; omul civilizat, întotdeauna în afara sa, ştie cum să trăiască numai după opinia celorlalţi şi putem spune că el îşi derivă sentimentul propriei existenţe numai din judecata lor.

J.-J. Rousseau, Discurs asupra cauzelor inegalităţii dintre oameni

Comentaţi textul dat, atingând următoarele puncte:

1. În ce constă problema naturii sociale a omului? 5p

2. În ce situaţii din viaţa curentă actuală se pune problema naturii sociale a omului? 5p.

3. Având în vedere şi textele din manual aparţinând lui Rousseau sau propria interpretare, care este explicaţia afirmaţiei „Sălbaticul trăieşte în el însuşi”? 10p

4. Care sunt trăsăturile principale deprinse de om ca urmare vieţii civilizate? (cel puţin trei, le puteti deduce pe baza textelor lui Rousseau sau printr-o interpretare personală) 15p

5. De ce omul civilizat este „întotdeauna în afara sa”? 10p.

6. Explicaţi şi oferiţi câte un exemplu concret pentru afirmaţiile „omul civilizat ştie cum să trăiască numai după opinia celorlalţi” şi „îşi derivă sentimentul propriei existenţe numai din judecata lor”. 20p

7. Formulaţi o opinie personală asupra afirmaţiilor lui Rousseau. 10p

8. Formulaţi o concluzie care să rezume pe scurt conţinutul analizei textului. 5p.

* Se acordă 10 puncte pentru coerenţa analizei

** Se acordă 10 puncte din oficiu

Vezi Rousseau: natura socială a omului

Filosofie - lecţia XV - Rousseau: Natura solitară a omului

FILOSOFIE

Lecţia XV

J.-J.Rousseau:

 Natura solitară a omului

            Întrebarea dacă omul este sau nu destinat vieţii comunitare în virtutea naturii sale priveşte existenţa omului, nu esenţa lui, aşa cum o face întrebarea „Ce este omul?”. Astfel, natura umană este privită în trecutul ei, de la începuturile sale biologice şi istorice; în  prezentul sesizat în individ, în relaţiile indivizilor şi în societatea formată de ei; precum şi în viitor, întrucât de aflarea prezenţei sau absenţei unei înclinaţii către viaţa comunitară poate depinde un proiect sau ideal al reformării societăţilor actuale.

            Pentru Rousseau (1712-1778), omul are dispoziţia naturală de a trăi în singurătate. În scrierea Emil sau despre educaţie, apărarea singurătăţii ia următoarea formă:

„Când cineva trăieşte singur, iubeşte mai bine oamenii; suntem ataşaţi de ei printr-un interes tandru, imaginaţia noastră dezvoltă farmecul unei societăţi”

În aceeaşi epocă, Diderot susţinea că „Numai omul rău trăieşte singur”.

[care ar putea fi motivele?]

 Aşadar, preferinţele pentru singurătate sau comunitate sunt egal posibile pentru omul actual. Nu ştim însă dacă ele derivă sau nu dintr-o înclinaţie naturală a omului în general sau sunt doar rodul unei reflecţii personale, ştiind că omul îşi conturează personalitatea tocmai desprinzându-se de ceea ce are în comun cu alţii. De vreme ce natura umană ar trebui să fie prezentă în toţi oamenii, iar oamenii actuali trăiesc împreună în cadrul diverselor societăţi, pentru a identifica o înclinaţie naturală către singurătate sau comunitate, ar trebui urmărit comportamentul dominant al omului, nu opiniile unor indivizi. În comportamentul omului actual, Rousseau citeşte nemulţumirea faţă de viaţa comunitară ori civilizată, indusă omului mai curând prin lege, decât prin folosirea unei posibile înclinaţii a indivizilor de a trăi împreună:

întreb care din două - viaţa civilizată sau cea naturală - este mai susceptibilă să devină de nesuportat celor care o  trăiesc? Aproape că nu vedem în jurul nostrum decât oameni care se plâng de existenţa lor; şi mai mulţi sunt aceia care nu se plâng, deşi sufletul le e plin de aceasta; imbinarea legilor divine si omeneşti abia dacă este de ajuns pentru a împiedica dezordinea. ( Discurs asupra originii şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni)

Opusul vieţii civilizate este viaţa naturală solitară, pe care omul o poate afla printr-o incursiune în el însuşi, realizată prin eliminarea tuturor formelor de civilizaţie din individ, inclusive a raţionamentelor, astfel încât se ajunge la sesizarea a două pulsiuni naturale:

Primul principiu poate fi numit al egoismului, el reprezentând un sine personal care nu este prin natura lui ostil sinelui celorlalţi oameni. În Rousseau judecat de Jean-Jacques, Rousseau însuşi recunoaşte că „cea mai dulce existenţă a noastră este relativă şi clectivă, iar sinele nostru adevărat nu este cu totul al nostru”. Trăirea în singurătate a sinelui descoperit în înclinaţia naturală a grijii faţă de sine nu este soluţia pentru a avea o viaţă fericită, cum, pentru Rousseau, culegător mai sus al opiniilor societăţii, nu este nici societatea. Era însă unul suficient pentru ca omul care trăia în viaţa naturală anterioară naşterii civilizaţiilor să poată trăi în singurătate. Rousseau îşi argumentează opinia prin reconstruirea a ceea ce ar fi putut reprezenta viaţa solitară a omului preistoric:

Lipsa dorinţei „de a face rău” se sprijină pe al doilea principiu, cel al repulsiei faţă de suferinţa semenilor. Cele două principii îi asigurau speciei umane sau omului natural supravieţuirea, chiar dacă fericirea lui consta numai în faptul de a nu suferi.

Cele două principii sunt alterate negativ de societate: 1. Sinele se amplifică în urmarea interesului egoist în dauna altora; 2. Dispariţia sau mai curând desensibilizarea faţă de suferinţele altora conduce la eliminarea celorlalţi care intervin în calea urmării interesului personal şi lipsa compasiunii pentru suferinţele provocate din atare motiv. Rezultatul comun este apariţia inegalităţilor sociale.

*

Rousseau se opunea viziunii lui Hobbes (Leviathan) care, în vederea asigurării păcii sociale, milita pentru supunerea faţă de  conducerea poltică a societăţii, din cauza „bine cunoscutelor înclinaţii ale umanităţii” spre comiterea răului şi a interdependenţei indivizilor umani.

În scrierea neterminată Starea de război, Rousseau îl acuză că Hobbes a confundat englezii din popor cu maniere sociale proaste şi prost crescuţi cu oamenii „naturali”, conducându-l la ideea de suveranitate politică ca antidot faţă de pofetele lor nesăţioase. Uitându-se prin fereastra sa din Londra, Hobbes „crede că a văzut omul natural”, dar el a văzut de fapt numai „un burghez din Londra sau Paris”. Rousseau crede că Hobbes a inversat cauza şi efectul, confundând un efect rău al vieţii civilizate cu depravarea „naturală”.

Filosofie - lecţia XIV - L. Blaga - fişă de lucru

FIŞĂ DE LUCRU

Existenţa întru imediat şi pentru securitate / Existenţa întru mister şi pentru revelare  (L. Blaga)

1. Definiţi în limbaj propriu cei patru termeni subliniaţi, potrivit semnificaţiei oferite de L. Blaga.

2 p

2. Care este semnificaţia fiecăruia dintre cele moduri de existenţă şi cui aparţin?

2p

3. Oferiţi două exemple concrete din existenţa animalelor sau oamenilor care ilustează aceste două moduri de existenţă.

2p

4. Explicaţi care este legătura dintre concepţia lui Blaga despre existenţa întru mister şi pentru revelare şi mesajul poeziei sale „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”.

2p

5. Explicaţi din perspectiva distincţiei lui Blaga dintre cele două moduri de existenţă, de ce iubirea este socotită o „minune a lumii” în poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”.

1p

Se acordă 1p din oficiu

Vezi Lectia VIII: Blaga - existenta întru mister şi pentru revelare

Filosofie - lecţia XIII - eseu: credinţă şi moralitate

Eseu

Credinţa în existenţa lui Dumnezeu ne ajută să fim mai buni?

Etapele realizării eseului (eseul va răspunde întrebărilor sub forma unei expuneri coerente):

1. Introducere:

- care este legătura dintre religie şi moralitate? Ce rol joacă moralitatea în cadrul unei religii (se poate alege numai cazul religiei creştine)?

1p

2. Opinia personală:

- consideraţi că credinţa în existenţa lui Dumnezeu ne ajută să fim mai buni?

1p

3. Dezvoltarea opiniei:

- ce înseamnă pentru voi omul? (opţional, vă puteţi folosi de una din opiniile filozofice despre natura umană)

- ce reprezintă Dumnezeu (sau ideea unei fiinţe precum Dumnezeu) în raport cu omul? (răspunsul trebuie să fie personal)

- cum deosebim oamenii buni de cei răi?

1,5p

4. Argumentarea opiniei:

- cum poate fi justificat răspunsul dat cu privire la întrbarea credinţa în existenţa lui Dumnezeu ne ajută să fim mai buni? (un răspuns care să se refere la o idee sau situaţie generală)

1p

5. Exemplificarea opiniei:

- ce exemplu concret v-ar putea susţine opinia despre faptul că credinţa în Dumnezeu ne ajută/ nu ne ajută să fim mai buni? (personal sau din societate)

1p

6. Acordul opiniei cu cea exprimată de un filozof:

- care afirmaţie a unui filozof sau teorie filozofică despre om ar fi în acord cu opinia personală despre faptul că credinţa în Dumnezeu ajută sau nu omul să fie mai bun? De ce? (pentru răspunsul negativ, a se vedea opinia lui Sartre; pentru opinia pozitivă, a se vedea în special Augustin)

2p

7. Concluzie:

- cum s-a desfăşurat eseul? (enumeraţi pe scurt etapele precedente ale eseului pornind de la opinia personală)

- ce folos pentru viaţă poate avea opinia exprimată de voi privitoare la faptul că credinţa în Dumnezeu ne ajută sau nu ne ajută să fim mai buni?

1p

0,5 p pentru coerenţa expunerii şi corectitudinea exprimării

1p din oficiu

Filosofie - lecţia XII - teză

LUCRARE SEMESTRIALĂ LA FILOSOFIE

- SEMESTRUL I –

I. Citeşte enunţurile de mai jos. În cazul în care apreciezi că afirmaţia este adevărată, încercuieşte răspunsul ADEVĂRAT; dacă apreciezi că afirmaţia este greşită, încercuieşte răspunsul FALS.

1. Filosofia este o ştiinţă exactă care se ocupă de lume şi de om.

ADEVĂRAT  FALS

2. Dacă suntem în mod esenţial fiinţe raţionale, putem subordona cunoaşterea prin simţuri celei raţionale.

ADEVĂRAT  FALS

3. Esenţa este setul de trăsături fundamentale care definesc un lucru.

ADEVĂRAT  FALS

4. Omul se aseamănă cu divinitatea pentru că unii oameni cer altora să fie respectaţi ca nişte zei.

ADEVĂRAT  FALS

5. „Omul interior” din concepţia lui Augustin reprezintă caracterul omului de a refuza exteriorizarea.

ADEVĂRAT  FALS

6. Potrivit lui Sartre, inexistenţa lui Dumnezeu implică responsabilitatea omului pentru faptele sale.

ADEVĂRAT  FALS (30p)

II. Analizaţi pe scurt, din perspectivă filosofică, problematica esenţei omului, având în vedere următoarele repere:

-  precizarea pe scurt a motivului pentru care omul constituie unul din subiectele tratate de filosofie; 4p.

- numirea unui filozof care, în scrierile sale, a făcut referiri la problematica esenţei omului;  6p.

- precizarea unei teze despre esenţa omului;  4p.

- prezentarea tezei pe care aţi menţionat-o; 6p.

- ilustrarea tezei printr-un exemplu concret;  6p

- formularea unei obiecţii la adresa tezei prezentate. 4p. (30p)

III. Citiţi textul de mai jos:

Într-adevăr, totul este permis dacă Dumnezeu nu există şi, în consecinţă omul este abandonat pentru că el nu găseşte nici în sine, nici în afara sa vreo posibilitate de care să se agaţe. El nu îşi mai poate găsi scuze... omul este liber, omul este libertatea.

Sartre, Existenţialismul este un umanism

Răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Menţionaţi şi explicaţi pe scurt dacă viziunea cuprinsă în text admite sau nu existenţa unei esenţe a naturii umane.  10p.

2. Evidenţiaţi, în aproximativ 10 rânduri, o corelaţie existentă între Dumnezeu şi libertatea umană.  10p.

3. Formulaţi, în aproximativ 5 rânduri, un punct de vedere personal referitor la actualitatea perspectivei filosofice prezentate în textul dat. 10p. (30p)

Logică - lecţia VIII - teză

LUCRARE SEMESTRIALĂ LA LOGICĂ

- SEMESTRUL I –

I. Citeşte textul:

Numai Domnul-Dumnezeu nu minte. Noi, ceştialalţi, trăim între proşti şi dacă nu i-am amăgi, ce folos am mai putea trage de la dânşii?

1. Reformulează două idei transmise de acest text. 10p

2. Oferă un exemplu concret pentru una dintre ideile desprinse din text. 10p

3. Descoperă în text un termen concret, unul singular, unul absolut şi altul general (diferiţi unul de celălalt) 20 p

4. Explică de ce ai clasificat termenul general ca fiind astfel. 5p

5. Precizează dacă clasificarea unui termen ca fiind singular se referă la extensiunea sau intensiunea termenului. 5p

II.

1. Stabileşte concluzia următorului raţionament în limbaj natural:

Dacă părerile de rău conduc la conştientizarea vinovăţiei, iar tu ai ajuns acum să regreţi anii în care nu ai respectat sfaturile adulţilor, rezultă că... 10p

2. Construieşte un argument cu două premise în limbaj natural folosind indicatorul de premisă „întrucât” şi indicatorul de concluzie „aşadar”. 10p

III.

 1. Se dă termenul „manual de logică”. Găseşte doi termeni care, în ordine crescătoare,  să aibă extensiunea mai mare decât el. 10p.

2. Alcătuieşte câte o propoziţie care să folosească câte un termen diferit care să fie: a. logic vid; b. factual vid; c.abstract; d. colectiv; e. relativ (subliniază termenii). 10p

           

Filosofie - lecţia XI - Eseu despre împlinirea fiinţei umane

Eseu

Ce  înseamnă o fiinţă umană împlinită?

Rafael, Virtuţile teologice

Etapele realizării eseului (eseul va răspunde întrebărilor sub forma unei expuneri coerente):

1. Introducere:

- există o preocupare generală a oamenilor pentru a ajunge la împlinire? In ce fel se manifestă această preocupare (de exemplu, în ştiinţă, media, literatură, viaţa de zi cu zi etc.)?

1p

2. Opinia personală:

- care este opinia voastră despre împlinirea unei fiinţe umane?

1p

3. Dezvoltarea opiniei:

- ce înseamnă pentru voi omul? (opţional, vă puteţi folosi de una din opiniile filozofice despre natura umană)

- ce înseamnă „împlinire”?

- ce înseamnă „împlinirea omului”?

1,5p

4. Argumentarea opiniei:

- cum poate fi justificat răspunsul dat cu privire la împlinirea fiinţei umane? (un răspuns care să se refere la o idee sau situaţie generală)

1p

5. Exemplificarea opiniei:

- ce exemplu concret v-ar putea susţine opinia despre împlinirea omului? (personal sau din societate)

1p

6. Acordul opiniei cu cea exprimată de un filozof:

- care afirmaţie a unui filozof sau teorie filozofică despre om ar fi în acord cu opinia personală despre împlinirea fiinţei umane? De ce? (explicaţie pe scurt)

2p

7. Concluzie:

- cum s-a desfăşurat eseul despre împlinirea umană? (enumeraţi pe scurt etapele precedente ale eseului pornind de la opinia personală)

- ce folos pentru viaţă poate avea opinia exprimată despre voi privitoare la împlinirea fiinţei umane?

1p

0,5 p pentru coerenţa expunerii şi corectitudinea exprimării

1p din oficiu

Logică - lecţia VII - clasificarea termenilor după extensiune

LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE

- LECŢIA VII -

Tipuri de termeni

- clasificarea după extensiune  -

TERMENI VIZI ŞI NEVIZI

VIZI – nu conţin niciun obiect în extensiune:

a. termeni vizi logic: nu există posibilitatea de a concepe un obiect care să corespundă intensiunii termenului – pătrat rotund, mincinos sincer etc.

b. termeni vizi factual: nu există un obiect corespunzător extensiunii în realitate: Moş Crăciun, sirenă, OZN

[există situaţii în care intensiunea unui termen vid logic sau factual are puterea de a facilita înţelegerea unor termeni nevizi: de exemplu, „Moş Crăciun” uşurează pentru copii înţelegerea temenului „cadou de Crăciun”]

NEVIZI -  există cel puţin un obiect în extensiune: cal, copac, planeta Marte etc.

TERMENI SINGULARI ŞI GENERALI

SINGULARI – un singur obiect în extensiune: Liceul de Coregrafie „F. Capsali” din Bucureşti, această tablă, ghiozdanul meu etc.

GENERALI – au cel puţin două obiecte în extensiune – colegii din a doua bancă de pe primul rând de bănci, oraş, carte, televizor

Exerciţiu: transformaţi cinci termeni care desemnează obiecte din jurul vostru în termeni generali

TERMENI COLECTIVI ŞI DISTRIBUTIVI

COLECTIV – termen care se referă la o colecţie, astfel încât proprietăţile colecţiei nu sunt şi ale obiectelor din componenţa sa: armată, pădure, bibliotecă, popor

Exerciţiu: pentru termenii enumeraţi, oferiţi exemple de propoziţii care să le atribuiţi proprietăţi.

DISTRIBUTIVI – termen care se referă fie la un gen de obiecte, fie la un grup de obiecte, fiind calificat prin proprietăţi care revin fiecărui membru în parte: cărţi vechi, şomer, obiectiv turistic, balerină

TERMENI VAGI ŞI PRECIŞI

VAGI – termeni în privinţa cărora nu se poate stabili cu precizie ce obiecte intră în extensiunea sa:

Bătrân – începând de la ce vărstă?

Telefon performant – ce aplicaţii fac un telefon să fie performant?

Dreptate – care este fenul de fapte drepte la care ne gândim?

- termenii au un nucleu, în care intră obiectele precis corespunzătoare intensiunii lor şi o margine, incluzând obiecte adecvate mai puţin intensiunii

De exemplu, persoanele de peste 60 de ani pot forma nucleul termenului bătrân, cele de 55, 56, 57 de ani marginea.

PRECIŞI  - termeni ale căror obiecte se încadrează precis intensiunii – autoturism, acoperiş, pătrat

De exemplu, nu poate exista o figură geometrică care să fie mai puţin sau mai mult pătrat.

Exerciţiu – manual, p. 14, ex.2, a, b, c,d – clasificarea termenilor după intensiune şi extensiune

Temă: manual, p. 14, ex. 2, e

Logică - lecţia VI - clasificarea termenilor după intensiune

LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE

- LECŢIA VI -

Tipuri de termeni

- clasificarea după intensiune -

Intensiunea şi extensiunea termenilor – aplicarea principiului termenul cu intensiunea mai mica are extensiunea mai mare şi termenul cu intensiunea mai mare are extensiunea mai mică.

Ex. 4 şi 5, a, b, c, p. 14 (TEMĂ ex. 4 şi 5 d, e, p. 14)

Clasificarea termenilor după intensiune:

a. ABSOLUŢI şi RELATIVI

            absoluţi – se plică unui obiect izolat din extensiunea termenului; exemple: carte, copac, frunza, teroare

            relativi – se aplică unei relaţii dintre două obiecte; exemple: tatăl meu, soţ-soţie, mai mare decât, sinonim

b. ABSTRACŢI şi CONCREŢI

           

            abstracţi – proprietăţi care nu sunt ataşate unui obiect; exemple: frumuseţe, binele, confuzia, aroganţa

            concreţi – proprietăţi ataşate unui obiect; exemple: frumos, bun, confuz, arogant

c. POZITIVI şi NEGATIVI

            pozitivi- prezenţa unor însuşiri sau a unui obiect – coerent, prietenos, moral, casă, copac

            negativi – absenţa unor însuşiri sau a unui obiect – incorect, nedrept, şchiop, nimic, vid

d. SIMPLI şi COMPUŞI

            simpli – noţiuni primare – autoturism, manual, propoziţie etc. – care pot fi folosiţi în alcătuirea altor noţiuni

            compuse: - autoturism de teren, manual de logică, propoziţie afirmativă.

            Un termen este compus dacă o parte din componentele sale se dovedeşte insuficientă pentru a înţelegerea întregului său.

Exerciţiu: alcătuiţi o compunere scurtă în care să folosiţi 3 termeni abstracţi, 2 concreţi, 2 relativi şi unul compus, fără ca aceştia să se repete.

De exemplu:

 Binele este virtutea care ne ajută să identificăm cine este om bun şi faptele morale pe care le face. Dreptatea poate fi socotită parte a binelui, la fel cum este şi frumuseţea. De aceea, bunicii şi părinţii noştri vor să ne înveţe nu numai binele, ci şi un comportament drept şi frumos care poate fi lăudat de ceilalţi. Aflăm lucrul acesta din primii ani de şcoală, când aspectul frumos al caietelor de şcoală atrage admiraţia învăţătorilor, chiar dacă ele nu aparţin unui elev bun la învăţătură.